Saptamana aceasta am experimentat. Am primit Lutradur de la Elenaatunci cand Smaranda ne-a fermecat cu acest material, am primit o bucatica de dantela de la Julieta si am scotocit dupa culorile acrilice in geanta lui Mimi-chan. Va multumesc, dragele mele! Am decupat dantela si am cusut-o pe Lutradur. Pe spatele Lutradurului am vopsit cu acrilic albastru de la Maimeri Idea Decor. A doua zi am vopsit fata lutradurului cu straturi succesive de rosu, auriu, verde, lasand timp de uscare intre straturi. La final am aplicat un nou strat de auriu si asa... s-a nascut "Octombrie".
E sfarsit de septembrie. Sunt in Montmartre. Scaunul pe care m-am asezat se balangane sub greutate scrasnind usor pe pavaj in ritm cu propria-mi respiratie. Am comandat o cafea. Privesc suprafata licorii din ceasca. Spuma danseaza printre razele soarelui ce mi se reflecta in ochelarii cu lentile fumurii. Langa mine, un pictor a convins la nemurire o fata blonda cu ochi albastri si suras inocent. Hm...! Ce cunoscuta-mi pare! Oare unde ne-am intalnit? Ascult urma lasata pe hartie de carbunele manuit cu multa siguranta de pictorul cu infatisare de actor fugit de la Hollywood.
"Cobori la prima?!" Privesc in jur. O mamaie ponosita impingand 2 papornite scofalcite se straduieste sa ajunga prima la usa autobuzului. "Da-da, cobor!" si ii fac loc. O ajut cu papornitele. Nu sunt asa grele cum pareau. "Sa traiesti, maica!" Sa traiesc-sa traiesc! Cobor. Observ castanii aliniati de-a lungul strazii cu frunzele rasucite, suferinde. Din loc in loc cate un nuc isi misca usor, in adierea vantului, scheletele frunzelor ramase in copaci. Par dintr-o dantela fina, abea zarita. Nu stiu ce s-a intamplat cu omizile anul acesta. Au fost foarte nesatule! ...Si ce legatura au nucii... cu omizile... cu oamenii...? Cine le mai stie pe toate?